BIOGRAFIE
Domenico Palazzo
pianist · compozitor · Sibiu

01 — POVESTEA MEA
O pianină cu un la lipsă
M-am născut în 1988, la Mediaș, într-o casă cu tavane înalte și cu o pianină Petrof căreia îi lipsea un la din octava de jos. Am învățat să cânt ocolind clapa aceea, și cred că de acolo mi-a rămas obiceiul de a căuta mereu alt drum prin aceeași piesă.
Prima profesoară, doamna Elena Sas, m-a pus să cânt încet înainte să cânt repede. La paisprezece ani am câștigat primul concurs, la Brașov, cu o sonată de Haydn și cu mâinile tremurând atât de tare încât le simțeam în coate. Am plecat apoi la Cluj, la Academia de Muzică, unde am studiat pian cu profesorul Mihai Ursu și compoziție, pe ascuns, în sălile goale de după ora zece seara.
Am debutat cu orchestra în 2008, la Sibiu, cu Concertul în la minor de Grieg. De atunci am cântat în aproape toate filarmonicile din țară, la festivaluri din Viena, Graz și Budapesta, dar și în locuri fără nicio sală, în curți de cetăți săsești, în biserici de lemn din Maramureș sau în sufrageria unor oameni care au strâns scaune de la vecini.
Muzica mea
Din 2014 scriu muzică pentru pian. Piesele mele pornesc aproape mereu de la un loc, o casă, o stradă, o lumină de iarnă. Primul album, Case vechi, a apărut în 2025 și e făcut din unsprezece piese despre casele din Transilvania în care am cântat. Al doilea, Lumini de iarnă, se lansează în noiembrie 2026, la Sala Thalia.
Seara pianului
În fiecare toamnă organizez la Sibiu Seara pianului, un concert în care cânt alături de elevi, de prieteni și de muzicieni pe care îi admir. Cânt des cu violoncelista Irina Coman, iar de câțiva ani și cu un trio de jazz din Cluj, care m-a învățat să greșesc fără frică.
Predau
Predau pian copiilor și adulților, la Sibiu și online. Cred că oricine poate cânta, dacă are pe cineva care să-l asculte cu adevărat.
Pe drum
Când nu sunt la pian, merg pe jos. Am străbătut de două ori drumul dintre Sibiu și Mediaș, cu căștile în urechi și cu un caiet de portative în rucsac. Jumătate din piesele mele au început pe drum.
„Un pian bun e cel care te ascultă înapoi. Restul e răbdare.”
