BLOG
Povești scrise
Despre repertoriu, săli, emoții și drum. Cel mai nou articol e primul.

Cina de după concert
După un concert nu pot să mă duc direct la culcare. Mâinile încă aleargă, urechile încă aud sala, iar capul repetă pasajele în care am șovăit. Singurul lucru care mă…

Ce cânt când nu cânt pentru nimeni
Noaptea, după ce toată lumea a plecat, mai stau puțin la pian cu lumina stinsă. Nu repet nimic din ce am de cântat săptămâna următoare. Cânt ce îmi trece prin cap, uneori…

Grija de mâini
Mâinile sunt tot ce am. Pare o exagerare până într-o zi în care îți prinzi degetul în ușa mașinii, cu o săptămână înainte de un recital, și înțelegi cât de puțin trebuie…

Un pian într-un salon din Sibiu
Cânt mult mai bine într-o casă decât într-o sală mare. Poate pare ciudat, dar un public de treizeci de oameni, așezați pe scaune aduse de la vecini, aude lucruri pe care…

Cum aleg programul unui recital
Programul unui recital se face ca o masă bună. Începi cu ceva ușor, ca să se așeze toată lumea, apoi urci spre piesa grea, iar la sfârșit lași ceva care să se poată…

Ce am învățat de la un pian prost acordat
Am cântat odată un concert pe un pian care nu mai fusese acordat de doi ani. Era într-o sală de cămin cultural, iarna, cu lume îngrămădită pe bănci și cu o sobă care…

Cum ai vrea să fie?
Anul acesta am început să pun o întrebare la finalul fiecărui concert. Le cer oamenilor să-mi spună, pe un bilet mic, cum ar vrea să fie următorul concert la care vin.

Lista pentru turneul de iarnă
Ciornă. Orașele, sjhgfjhgjhbvălile, piesele de rezervă, cine acordă pianul în fiecare loc. b rtyrty

De ce am înregistrat noul album într-o sală goală
Lumini de iarnă s-a înregistrat în patru nopți, într-o sală în care nu era nimeni în afară de mine, de inginerul de sunet și de un pian Steinway care trecuse prin trei…

Exersatul de dimineață, înainte de cafea
De zece ani încep ziua la pian, înainte de cafea și înainte de telefon. Prima jumătate de oră nu e pentru repertoriu, e pentru mâini.

Ce am învățat cântând în curtea unei cetăți
În august am cântat în curtea cetății de la Biertan, sub cerul liber, pentru vreo trei sute de oameni așezați pe pături și pe scaune pliante.

Pianul nu e niciodată același
Un violonist își poartă vioara cu el. Un pianist ajunge într-o sală nouă și găsește acolo un instrument pe care nu l-a atins niciodată, cu care are două ore să se…

Trac. Cum îl duc cu mine pe scenă
Am optsprezece ani de scenă și tot am trac. Nu cred că dispare vreodată, și nici nu-mi doresc să dispară.

Viena, o orchestră și trei repetiții
În iunie am cântat la Viena cu o orchestră de cameră tânără, Concertul nr. 12 de Mozart. Am avut trei repetiții, ceea ce pentru un concert cu orchestra e un lux.

Enescu pentru cei care cred că nu le place Enescu
Aproape după fiecare concert în care cânt Enescu, cineva vine la mine și îmi spune că nu se aștepta să-i placă. Îl știa doar de la Rapsodia română, pe care a auzit-o de…

Jazzul m-a învățat să greșesc frumos
Acum trei ani, un contrabasist din Cluj m-a invitat să cânt cu trio-ul lui într-un club de la subsol. Am refuzat de două ori. A treia oară am zis da, de rușine.

Despre Irina și violoncelul ei
Pe Irina Coman am cunoscut-o la Cluj, în anul doi, când am fost puși împreună la un examen de muzică de cameră. Am cântat Sonata de Brahms în mi minor și ne-am certat la…

Cum se naște o piesă
Mă întreabă des oamenii cum compun. Adevărul e că nu știu niciodată dinainte. Știu doar că aproape fiecare piesă începe cu un loc.

Case vechi, povestea unui album
Case vechi a apărut acum un an, după șapte ani în care am tot amânat să-l înregistrez. Mi se părea mereu că piesele nu sunt gata.

Primul meu pian avea o clapă lipsă
Pianina din casa părinților era o Petrof din anii șaizeci, cumpărată la mâna a doua de bunicul. Îi lipsea un la din octava de jos și avea pedala din dreapta legată cu…