Lumini de iarnă s-a înregistrat în patru nopți, într-o sală în care nu era nimeni în afară de mine, de inginerul de sunet și de un pian Steinway care trecuse prin trei renovări.
Am ales sala goală pentru ecou. Într-un studio sunetul e curat și mort, ca o fotografie fără umbre. Într-o sală mare, fiecare notă pleacă de la pian, se lovește de pereți, de balcoane, de scaunele goale, și se întoarce puțin schimbată. Piesele de pe album sunt despre iarnă și despre liniște, iar liniștea are nevoie de spațiu ca să se audă.
Am cântat noaptea pentru că ziua sala trăia. Se repara scena, se plimbau oamenii, trecea un tramvai pe stradă. După miezul nopții rămâneau doar caloriferele, care pocneau din când în când. Una dintre pocnituri a rămas pe înregistrare, la minutul trei din piesa a șasea. N-am scos-o.
Cel mai greu a fost să nu repet prea mult. După a cincea variantă a unei piese începi să cânți ca să nu greșești, nu ca să spui ceva. Am păstrat aproape peste tot a doua sau a treia variantă, cu micile ei stângăcii.
Albumul se lansează pe 14 noiembrie, la Sala Thalia din Sibiu. O să cânt toate cele nouă piese, în ordinea de pe disc, cu luminile coborâte cât se poate de mult.



