26 FEBRUARIE 2026

Despre Irina și violoncelul ei

04 / 201 MIN DE CITITDOMENICO PALAZZO

Pe Irina Coman am cunoscut-o la Cluj, în anul doi, când am fost puși împreună la un examen de muzică de cameră. Am cântat Sonata de Brahms în mi minor și ne-am certat la fiecare repetiție.

De atunci cântăm împreună de cincisprezece ani. Ne certăm la fel de des, dar acum ne certăm repede și ne împăcăm la pian.

Violoncelul e instrumentul cel mai apropiat de vocea omenească. Când cânt cu Irina, încerc să fiu ca un pat de râu pentru ea. Pianul ține malurile, iar violoncelul curge.

În februarie am cântat împreună la Timișoara, Brahms, Fauré și o piesă nouă pe care am scris-o pentru noi doi. Se cheamă Două voci și o casă. Pe 23 ianuarie o cântăm din nou, la Brașov.

BLOG

Mai citește

TOATE ARTICOLELE ›