20 AUGUST 2026

Pianul nu e niciodată același

09 / 201 MIN DE CITITDOMENICO PALAZZO

Un violonist își poartă vioara cu el. Un pianist ajunge într-o sală nouă și găsește acolo un instrument pe care nu l-a atins niciodată, cu care are două ore să se împrietenească.

Unele piane sunt grele, ca niște uși vechi de stejar. Altele sunt atât de ușoare încât o notă scapă înainte să vrei. Unele au basul întunecat și cald, altele au acutele ca sticla. Fiecare îți schimbă puțin felul de a cânta.

La început mă enerva. Acum îmi place. Fiecare concert e o conversație cu un străin, iar programul pe care îl știu pe de rost sună de fiecare dată altfel. Uneori pianul mă duce spre locuri din piesă pe care nu le găsisem singur.

Când ajung într-o sală nouă, primul lucru pe care îl fac e să cânt un acord în do major, foarte încet, și să ascult cât durează până se stinge. Din asta îmi dau seama cum să respir în seara aceea.

BLOG

Mai citește

TOATE ARTICOLELE ›